Stiri

Sinteza PUG (07-09-2016)
Receptie la terminarea lucrarilor (30-12-2015)
Stadiul lucrarilor la Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului din Golestii Badii (21-12-2015)
Anunt de presa (18-12-2015)
...alte stiri
 

                                                  

Motto: "Fiecare loc de pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca să auzi  şi trebuie şi un dram de iubire ca s-o înţelegi".

 

       Oraşul Topoloveni este situat în sud–estul judeţului Argeş, la zona de contact dintre lunca Argeşului, în partea de sud şi dealurile nordice ale platformei Cândeşti, aparţinând Piemontului Getic. El este străbătut de la nord la sud de Pârâul Cârcinov şi de râul Argeş la limita sa sudică.

       Oraşul este traversat de drumul naţional nr. 7 Bucureşti – Piteşti, fiind la 95 km distanţă de Bucureşti şi la 20 km de Piteşti, capitala judeţului Argeş; această poziţie geografică favorabilă la ” drumul mare al Piteştilor” a contribuit şi ea la dezvoltarea economică, socială,  politică şi culturală a localităţii în epocile medievală, modernă şi contemporană.
Menţionat documentar încă din anul 1421, Topolovenii s-au format şi dezvoltat  într-o regiune naturală complexă, cu factori pedoclimatici favorabili vieţii şi activităţii umane, la întretăierea unor vechi drumuri comerciale şi căi de comunicaţie care asigurau legături multiple şi permanente între câmpie, deal şi munte, între Ţara Românească şi Transilvania, prin culoarul Rucăr - Bran şi defileul Oltului.

 

      Oraşul dispune de un potenţial turistic remarcabil, datorat poziţiei geografice privilegiate, diversităţii formelor de relief, aspectului deosebit de pitoresc al întregului ţinut şi existenţei pe teritoriul său a unui valoros patrimoniu istoric şi de cultură, de tradiţii şi meşteşuguri;

 


             Astfel, printre reperele turistice deopotrivă importante şi interesante cu care atrage oraşul se numără:

- şapte  biserici, din care două : biserica din Inuri şi biserica din Goleştii Badii, reprezintă monumente istorice din perioada medievală târzie şi una o reprezintă Catedrala Sfântul Gheorghe situată în   centrul oraşului – obiectiv finalizat in anul 2008 ,

- Casa/ Liceul Ion Mihalache şi Internatul, construite în perioada 1933-1940,

- Parcul dendrologic Ion Gh. Popovici, inginer silvic care a înfiinţat în 1896 primul ocol silvic  privat din România;

- Fântâna haiducului Radu lui Anghel,

- Grădina de vară „Popasul Haiducului”,

- Casa Ion Răducanu – profesor, întemeietorul Facultăţii de Ştiinţe Economice Bucureşti (ASE) şi   deputat , care a propus în 1928  Legea acordării concediului de odihnă plătit,

- sediul primei Cooperative: podgoria care a îmbuteliat vin la sticlă în vederea comercializării, 

-  Muzeul orăşenesc, ce deţine documente vechi care furnizează informaţii despre atestarea documentară a localităţii (1421), ceramica veche, fotografii;

- Fostul schit „ Din vii „ datând din anul 1745,

- Fosta Şcoală Agricolă - care datează de la mijlocul secolului al XVIII-

 

          La acestea se adaugă:

-  frumuseţea şi varietatea peisajului, caracterul nepoluat al întregii zone;

-  bogăţia şi varietatea unor tradiţii şi obiceiuri locale: Vinăritul la Topoloveni, Focul lui Sumedru şi   Târgul Olarilor şi Ţesătorilor;

- produsele artizanale, realizate de meşterii populari: broderii, covoarele munteneşti realizate la războiul clasic sau la gherghef, produsele din lemn (ploşti, butoiaşe, rame de oglinzi ), împletituri cu croşeta din fir de bumbac, milieuri, feţe de masă;

-  produsele alimentare specifice purtând toate marca „de Topoloveni” : magiunul, oţetul, cozonacul, ţuica şi vinul;

-  existenţa obiectivelor turistice de interes istoric şi cultural excepţional aflate în imediata apropiere a localităţii :

        Complexul Muzeal National Goleşti la 9 km distanţă, al treilea ca mărime şi importanţă din ţară şi format din două mari muzee: Conacul Goleştilor şi Muzeul Viticulturii si Pomiculturii Goleşti;

         Mânăstirea Râncăciov, la 7 km distanţă, construită în secolul al XV-lea, la poalele unei păduri seculare de fagi;

         Mânăstirea Călineşti, la 6 km distanţă;

         Vila Florica (aparţinând familiei Brătianu), la10 km distanţă, la Ştefăneşti;

         Casa memorială Liviu Rebreanu, situată la 12 km, în satul Valea Mare – Podgoria;

         Castrul de la Cetăţeni, la 40 km, reprezentând urmele unei vetre de tip urban, cu două biserici datând din sec. XIII, factor activ în consolidarea voievodatului Ţării Româneşti;

         Cetatea lui Vlad Ţepeş de la Poienari- 70 km

         Casa memoriala „Dinu Lipatti”- amplasată în satul Ciolceşti, comuna Leordeni

 


Elemente de unicitate şi originalitate


 Biserica veche din cătunul Inuri – având hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril – 1706 epoca medievală târzie.

        Denumirea cătunului Inuri provine de la una din vechile ocupaţii practicate în trecut de populaţia din zonă, producerea culturilor de in, prima menţionare documentară a acestuia fiind făcută după 1847.

        Cătunul Inuri este situat în partea de nord - vest a satului Topoloveni, care în secolul al-18-lea aparţinea moşiei boierilor Topoloveni.

       Cunoscută sub numele de Biserica Inuri, ea are forma obişnuită a vechilor biserici, aceea a unei corăbii, lungă de 18m, lată de 4.50 m şi înaltă numai de 10m. Învelişul a fost întotdeauna de lemn (şindrilă sau şiţă)iar temelia şi zidurile sunt  din piatră şi cărămidă.

       Monumentul păstrează trei pisanii : una în pridvor, deasupra uşii la intrare , a doua în interior pe zidul dintre naos şi pronaos , iar a treia se află deasupra uşii de la intrarea în pronaos.

      Astfel, în pridvor, deasupra uşii de la intrare, pe o piatră dreptunghiulară, se află următoarea inscripţie:

“Această sfântă şi dumnezeească biserică ce este heamul sfinţii îngeri Mihail şi Gavril, este zidită din temelie de robul lui Dumnezeu jupân Gheorghe de la Ianina şi jupâneasa dum(nea)lui Marica şi coconii dum(nea)lor Istrate, Marica şi Radu, ca să fie dum(nea)lor pomană în veci, în zilele luminatului Domn Io Constandin Basarab voevod (Brâncoveanu). Luna Iulie 24 Leat 7214=1706”.

         Cea de-a doua inscripţie, din interiorul bisericii, se află sus, pe zidul despărţitor dintre naos şi pronaos. Cuprinsul ei este asemănător celui care te întâmpină în pridvor:

       “Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea sfântului Duh, rădicatu-s-au această cinstită şi dumnezeească biserică den temelia ei derobul lui Dumnezeu Gheorghe şi Marica întru cinstea şi lauda sfântului şi slăvitului al puterilor cereşti voevod arhistratig Mihail în zilele luminatului Domn Io Constantin Basarab voevod.m.-ţa...leat 7214=1706.”

        Amândouă aceste inscripţii au fost puse de ctitorul întemeietor.

       Cea de-a treia inscripţie este mai nouă, fiind pusă de către un nepot al ctitorului, la 61 ani distanţă în timp, deasupra uşii de la intrarea în pronaos. Literele sunt scrise cu alb şi se observă cu greu , iar textul se descifrează cu dificultate:
“Această sfîntă şi dumnezeiască biserică, ce este hramul Voievozilor, este făcută din temelie şi zugrăvită până la săvârşirea ei de dum(nea)lui jupân Gheorghe Topoloveanu, moşimeu, la leat 7214 (=1706). Iar acum, din mila lui Dumnezeu, făcut-am şi eu multă silinţă de o am zugrăvit peste tot precum se vede şi s-a isprăvit în zilele prea luminatului Domn Io Alexandru Scarlat Ghica voevod leat 7275 (=1767) Iunie.”

        Pe aceeaşi parte a zidului vestic sunt zugrăviţi şi ctitorii, în următoarea ordine: Pe dreapta, începând din dreptul uşii şi ţinând cu mâna stângă biserica, jupân Şerban Topoloveanu biv Logofăt za. Visterie, având în faţă pe jupân Ilie; jupân Mihai post(elinic) sin ego ţine în faţă pe jupân Radu; jupân Şerban sin ego în dreapta cu un copil fără nume. În continuare pe zidul dinspre miazăzi până la fereastră, jupân Gheorghe Topoloveanu şi jupâniţa ego Marica (ctitorii întemeetori), jupân Istate Topoloveanu vtori post(elnic) cu jupâniţa ego Safta în faţă cu doi copii: Ştefan şi Iordache, dincolo de fereastră jupân Costandin Vlădescu vtori comis cu jupâniţa ego Stanca având în faţă in copil Matei.

         Pe stânga (tot în aceeaşi ordine) jupâniţa ego Maria, (soţia lui Şerban) ţine şi ea cu mâna dreaptă biserica şi lângă ea cocoana  Păuna. Pe peretele dinspre miazănoapte în continuare Ion, Manole, Andrei snă Şerban cu cocoana ego Safta, Alexandru biv vel Cafegiu zet Şerban Topoloveanu, iar dincolo de fereastră Meletie egumen.
Aşadar în dreapta sunt trecute neamurile ctitorului întemeetor până la Şerban Topoloveanu care zugrăveşte din nou biserica după 61 ani de la zidire, iar în stânga familia lui (soţia şi copiii).

         În pridvor se mai află o piatră cu litere aproape şterse, cu textul în limba slavonă care nu mai poate fi descifrat. Afară, sub streaşină, pe zidul sudic, meşterul Savu a trecut data de 24 Iunie 7214 (=1706), probabil data la care s-a finalizat zidirea bisericii. Pictura veche a fost făcută de zugravul Mihai Iordache.


Biserica Goleştii - Badii „Adormirea Maicii Domnului" construita in anul 1745

 

 


          Biserica cea veche cunoscută sub numele Goleştii Badii şi denumită la început Nuceteanca, poartă denumirea satului situat în partea de miazăzi a Topolovenilor.

          În 1745, ieromonahul Dionisie, egumenul Mănăstirii Nucet zidea această biserică pe locul unui schit „care va fi ajuns la proastă stare”.
În pridvor, deasupra uşii de la intrare în pronaos, e o piatră dreptunghiulară cu următore inscripţie scoasă în relief:

         „Această sfântă biserică unde se prăznuieşte sfânta Adormire a Născătoarei de Dumnezeu şi pomenirea sfântului părintelui Visarion arhiepiscopul Larisei, acum în zilele Mării Sale, Io Costandin Nicolae voevod din temelie o au făcut preacuviosul igumen al Nucetului chir Dionisie ieromonahul, înfrumuseţând-o cu toată cheltuiala sfinţii sale, făcând şi case precum se vede, întru a sfinţii sale şi a părinţilor sfinţii sale, veacinică pomenire, îndreptând cârma pravoslaviei prea sfinţitului, de Dumnezeu trimis, chiar Neofit mitropolitul. Şi s-au săvârşit în luna lui Aprilie 15 leat 7253=1745.

         Pridvorul are 4 stâlpi în faţă şi pictura în frescă, aşa că s-a conservat destul de bine. Cum stai cu faţa spre răsărit, în dreapta uşii de la intrare în pronaos, sunt înfăţişate chinurile iadului, prin un balaur înfricoşat, cu gura căscată din care ies flăcări de foc, gata să înghită tot felul de păcătoşi: pe ucigaşi, pe cei ce dorm în loc să se ducă la biserică, pe bogatul nemilostiv, cârciumarul, hoţul, croitorul, măcelarul, cojocarul, murarul (cei ce vând strâmb şi înşală).

          În partea de sus sunt zugrăviţi: Darie împărat, Por şi Alexandru Machedon. În stânga uşii e zugrăvită grădina raiului în care se văd: apostoli, arhierei, mucenici, fecioarele înţelepte – cele neînţelepte au rămas afară – şi alţi sfinţi.
Deasupra inscripţiei e şi chipul sfântului Visarion, iar în bolta pridvorului Sfântu Gheorghe bătut cu vână de bou si în alt loc, tot acest sfânt dus în faţa împăratului.

          Mănăstirea Nucet avea hramul Sfântul Gherghe. De aceea ctitorul acestei biserici, ieromonahul Dionisie, a pus să se zugrăvească la metohul Nucetului şi pe sfântul Gheorghe.

          Pronaosul e foarte mic şi în formă dreptunghiulară, despărţit de naos printr-un zid gros şi puţin înalt, aşa că se poate vedea destul de bine până la altar. La mijloc sunt 2 stâlpi cilindrici, înalţi până la boltă. Ca să intri în naos, trebuie să treci printre aceşti stâlpi.

          În dreapta uşii de la intrare se vede chipul ctitorului, Dionisie ieromonah, care ţine cu mâna biserica. În zidurile dinspre miazănoapte şi miazăzi sunt câte 3 ferestre mici, iar în cel de la altar, numai una.

CĂRŢILE VECHI care se mai păstrează, mutate mai în urmă la biserica nouă, sunt cele de mai jos:

1. O Evanghelie, fără foaia de la început, aşa că nu se ştie anul tipăririi, are o mică însemnare din 20 Aprilie anul 1742, pomenind despre un preot Dragomir.

2. Un Penticostar, tipărit în zilele lui Mihai Racoviţă, cu blagoslovenia mitropolitului Neofit. Bucureşti 7251=1743. Pe ultima foaie iscăleşte un Ion Pârcălabu cu data de 26 Februarie 1787.

Pe verso, adică pe parte paginii de lângă scoarţă:

“Să se ştie că am scris eu Gligore când învăţau copiii din casa din curtea sfintei biserici de la dealul Topolovenilor, care au făcut-o Dionisie monahu arhimandrit. Şi am scris cu Gligore sin lui Voicu Croitoru ot Pătroaia, când am învăţat carte slovenească la şcoala părintelui vlădichii mitropolit al Ungrovlahiei chir Filaret”

Mitropolitul Filaret al II-lea a păstorit numai un an, din Septemvrie 1792 şi până în Septemvrie 1793. Însemnarea aceasta este foarte preţioasă, căci dovedeşte existenţa unei şcoli în casele de lângă această biserică, în timpul păstoriei mitropolitului Filaret al II-lea, la care şcoală mai veneau copii şi din alte sate mai îndepărtate. Elevii se numeau atunci grămătici. Mulţi din ei se  făceau mai în urmă preoţi.

 3.  Altă Evanghelie, tipărită în al doilea an din a patra domnie a lui Constandin Nicolae voevod, cu blagoslovenia mitropolitului Neofit şi cu osârdia lui Climent al Râmnicului, în sfânta episopie a Râmnicului la leat 7254=1746.

 Însemnare: M-am învrednicit eu, robul lui Dumnezeu, “Anastase Constandin Grecu, de am legat această sfântă Evanghelie ce este la metohul sfintei mănăstiri Nucet, ce prăznueşte hramul preacuvioasei Paraschiva la leat 1823.

Pe scoarţă se arată că legătura a făcut-o popa Iacob din Câmpulung.

Altă însemnare pe ultima foaie albă a acestei sfinte Evanghelii:

“Vrând să se ştie că această sfântă şi dumnezeiască Evanghelie au fost a păcătosului rob al lui Dumnezeu Minco Mărăşescu ot Prezolt (sic), căruia din botez i-au fost numele Mihail şi având călătorie pe supt dealul Piteştilor venind la viile sfintei mănăstiri de la Nucet, văzut-am o sfântă biserică de piatră, împodobită şi înfrumuseţată, atât pe dinlăuntru, cât şi pe dinafară, la care biserică se cinsteşte şi seprăzmuieşte heamul sfintii prapodovnii Paraschiva, unde tot acolea, aproape am mai văzut şi case bune zidite cu pivniţă de piatră boltite, care biserică şi case sunt făcute din temelie cu cheltuiala şi nevoinţa sfinţii sale părintele Dionisie arhimandrit, egumenzl de la sfânta şi dumnezeeasca mănăstire Nucet, unde să cinsteşte şi se prăzmuieştehramul sfântul şi de minuni făcătorul, sfântul mucenic Gheorghe, pentru care sfinţia sa cu multă osârdie şi cu bună râvnă de la inimă, au începit toate din temelie şi puind cheltuială şi nevoinţă, le-au şi săvârşit. Şi văzând eu că această sfântă biserică este făcută la loc bun şi la folosul a toată creştinătatecelor ce năzuesc către pravoslavnica credinţă, care cheltuială socotesc că şi oamneilor va fi plăcută şi ca o jertfă  înaintea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos bine primită, iar sfinţii sale vecinică pomenire şi cum că această sfântă biserică de la dealul Piteştilor ieste de mare folos, atât pentru ruga creştinilor ce sunt locuitori prin prejur cât şi celor ce se strîng la vremea dealului de vii de la viile lor, dar neavând această biserică Evanghelie românească şi văzând pe acest cuvios sus numit părinte, că se arată către tot norodul cu fierbinte dragoste şi pururea nevoitor de facere de bine şi pe mine ca pe un fiu, iată şi eu socotii din râvnă dumnezeească şi pentru părinteasca dragostea sfinţii sale, m-am îndemnat şi am dăruit sfinţii sale această Evanghelie, ca să o dea la sfânta biserică şi să fie preoţilor de propovedanie şi creştinilor de înţelegere şi nouă vecinică pomenire.”

        Cele două biserici reprezintă adevărate bijuterii ale arhitecturii specifice acestei perioade, comori inestimabile ale istoriei şi civilizaţiei poporului român trăitor pe aceste meleaguri.

       Ambele construcţii au o mare valoare istorică şi spirituală, consfinţind gradul de civilizaţie al  comunităţii locale existent în acea perioadă şi întărind sentimentul de apartenenţă în cadrul acesteia pentru populaţia locală.

        Aceste monumente istorice sunt deopotrivă deosebit de importante şi pentru administraţia locală a  oraşului, care este preocupată să asigure conservarea valorilor aparţinând patrimoniul naţional aflat pe teritoriul localităţii  şi redarea locului lor cuvenit, prin introducerea în circuitele turistice şi culturale.    

        Reabilitarea , conservarea , restaurarea şi valorificarea turistică a celor două monumente istorice se va face în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului , Domeniul major de intervenţie 5.1 – Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural precum şi crearea/modernizarea infrastructurii conexe.

Catedrala ,, Sfântul Gheorghe"

 


           Catedrala a primit avizul Sfântului Sinod în anul 2003, când s-a pus temelia doritului lăcaş al Domnului. Simbolurile, după Erminia picturii bizantine de Dionisie din Furna, sunt însoţite de simbolurile româneşti. Vitraliile executate de Art Georgies din Iaşi,  au fost alese în urma unor mari căutări îndrăzneţe pentru a executa o lucrare impresionanta.

În cupolă avem 16 deschideri mari cu:

  • 2 icoane ale Maicii Domnului şi Mântuitorului;

  • 30 de icoane ale Sfinţilor Apostoli şi Sfinţilor Prooroci

  • 16 icoane ale Sfinţilor Români, pe partea de sus, în romanata fiecărei deschideri.

 


În partea frontală, cele trei deschideri au, în partea superioară, pe romanată (partea rotundă) trei icoane în culorile tricolorului, dispuse astfel:

  1. pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe – în centru, pe fundal galben, reprezentând ziua de hram a sfintei catedrale;

  2. pe fundal albastru este icoana Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, care este şi patronul spiritual al oraşului a cărui prăznuire se face în fiecare an, în ziua de 25 octombrie, cu o mare manifestare locală, prilejuită de „Focul lui Sumedru” şi Sărbătoarea Vinului;

  3. pe fundalul roşu este icoana Sfântului Mina, sfânt militar ca şi cei doi sfinţi de care am făcut vorbire.
    În deschiderea dinspre Curtea de Argeş se află icoana Sfintei Filofteia ale cărei moaşte se găsesc la Sfânta Mănăstire Curtea de Argeş.

În deschiderea dinspre Bucureşti se află icoana Sfântului Calinic de la Cernica, în această mănăstire fiind şi moaştele sfântului.

 

          Catedrala „Sf. Gheorghe”, în splendoarea ei , oferă repere morale, artistice, istorice,de angajament spre aplecare şi încredere că Bunul Dumnezeu este alături de noi.

 

 

 

 

 

 
Capacitatea de cazare

          În prezent, localitatea dispune de o structură de cazare relativ nouă, alcătuită dintr-un hotel cochet şi patru pensiuni de 2 şi 3 margarete, dintre care două au fost înfiinţate în anul 2007, acestea acoperind posibilităţile de cazare pentru circa 100- 130 turişti per noapte.

Oraşul Topoloveni se adaptează continuu către dezvoltarea acestei noi activităţi a turismului, iar rezultatul demersurilor făcute de autorităţi pentru creşterea constantă a interesului turistic pentru această zonă este oglindit cel mai bine de dezvoltarea noilor structuri de cazare aparţinând mediul privat.

Astfel există 132 locuri de cazare din care:


- Pensiunea Valmar - 24 locuri de cazare
- Pensiunea Cris Com Turism - 20 locuri de cazare
- Pensiunea Gyp Star - 36 locuri de cazare
- Pensiunea Rodicom Impex - 22 locuri de cazare
- Hotel Topoloveni - 30 locuri de cazare

 


Evenimente speciale cu accent pe cultura locala, traditii, obiceiuri, mestesuguri, gastronomie

 

            Obiceiuri locale

            Dintre obiceiurile tradiţionale care păstrează şi astăzi forme ample de desfăşurare, amintim:  

      
            Vinaritul la Topoloveni - Din documentul datat la 19 iunie 1421, care atesta existenta localitatii Topoloveni, se menţionează «Vitichesti, mai sus de Topoloveni». Denumirea acestei mici localitati - Vitichesti - care face acum parte din orasul Topoloveni, vine chiar de la vita de vie ( Latinescul vitea ), etimologic, numele comunei fiind compus din cuvintele latinesti vitea - vita si chest - sfat, in traducere insemnand locul (sfatul) vitei.

 

 

 

 

 

 

 

 

Focul lui Sumedru - în seara zilei de 25 octombrie.

             Tradiţia este legată de sărbătorirea Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir - protectorul oraşului Topoloveni. Este specifica zonei Muscelului, unică în ţara. După ce focul este  aprins, intr-o explozie de bucurie, copiii striga: «Hai la focul lui Sumedru, ca a prins Dumitru iedu'!». Este o sărbatoare a recoltei. Au loc expoziţii de produse tradiţionale (cozonac, oţet, magiun si vin) şi arta populara (renumitele covoare românesti şi alte ţesături, obiecte din ceramica, lut, lemn). Spectacolele folclorice sunt urmate de aprinderea focului care simbolizează purificarea atât spirituală cât şi a naturii înconjurătoare, făcând trecerea de la toamna la iarna. In jurul acestui foc, sătenii împart nuci, mere, pere, struguri, must, covrigi, cozonac.

 

 Festivalul International Carpati


              Se desfăşoară anual in perioada 09 - 15 august. Festivalul reuneşte formaţii folclorice internaţionale, membre ale Uniunii Europene: Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Franţa, etc.

 

Mestesuguri

           Meşteşugurile în sistem organizat, datează din 01.05.1950. Se realizau cusături tradiţionale: ii, feţe de masă , ştergare, milieuri şi covoare ţesute (covorul romanesc), produse artizanale din lemn (ploşti, butoiaşe, rame de oglinzi, vaze, diverse bibelouri ), imprimerie manuala (basmale, eşarfe, pasmanterie diversa),zaruri din os. 

          Covoarele realizate în cadrul gospodăriilor, atât la războiul clasic cât şi la gherghef, sunt de o frumuseţe rară ceea ce le-a făcut renumite şi la nivel internaţional. Pornind de la piesele simple cu câteva motive ornamentale şi ajungând la cele care conţin motive geometrice şi florale ample, trecând de la o gama cromatică simplă de roşu, negru, albastru închis.

            Produse tradiţionale ale localităţii :

            Magiunul Natural De Prune Topoloveni – este produs de compania SC Sonimpex Serv Com SRL, după o reţetă păstrată  cu sfinţenie încă din 1914. Munca şi dăruirea producătorilor a fost răsplătită prin listarea în baza de date a Comisiei Europene în vederea obţinerii indicaţiei geografice protejate (IGP), devenind primul produs românesc care primeşte o astfel de recunoaştere. Produsul este certificat la OSIM şi  în prezent se află în proces de înregistrare ca produs natural la nivelul Uniunii Europene,este primul produs cu denumire protejată naţională. Totodată magiunul natural de prune Topoloveni este primul aliment tradiţional românesc medaliat de International Taste and Quality Institute, Bruxelles, cu distincţia “ Superior Taste Award “

  • Oţetul de Topoloveni

  • Vinul de Topoloveni

 

Vă aşteptăm cu drag !

Pentru informaţii detalitate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea     Europeană , vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro
 

                                                 

www.inforegio.ro

Visitors:1531424